2.Mose 8 | Hoffnung für alle
1Der HERR sagte zu Mose: »Aaron soll seinen Stab über die Flüsse, Kanäle und Sümpfe ausstrecken! Dann werden unzählige Frösche über Ägypten herfallen.«2Aaron streckte seinen Arm mit dem Stab über die Wasserläufe in ganz Ägypten aus; da kamen so viele Frösche heraus, dass kein Stück Land mehr zu sehen war.3Doch den Zauberern des Königs gelang mit ihrer Magie dasselbe: Auch sie ließen Frösche über Ägypten kommen.4Nun rief der König Mose und Aaron zu sich und sagte: »Bittet den HERRN, dass er mich und mein Volk von den Fröschen befreit! Dann will ich die Israeliten ziehen lassen, damit sie dem HERRN Opfer darbringen können.«5Mose erwiderte: »Ich überlasse es dir, die Zeit zu bestimmen, wann ich für dich, deine Beamten und dein ganzes Volk beten soll! Dann wird die Froschplage aufhören, und die Frösche werden nur noch im Nil zu finden sein.«6»Bete, dass es morgen vorbei ist«, antwortete der Pharao. Mose sagte: »Ich will deine Bitte erfüllen. Du sollst erkennen, dass keiner dem HERRN, unserem Gott, gleich ist!7Die Frösche werden aus deinem Palast verschwinden, sie werden dich, deine Beamten und dein ganzes Volk in Ruhe lassen. Nur im Fluss werden sie noch zu finden sein.«8Mose und Aaron verließen den Pharao, und Mose flehte den HERRN an, der Froschplage ein Ende zu machen.9Der HERR erhörte seine Bitte. In den Häusern, Gehöften und auf den Feldern starben die Frösche.10Man kehrte sie zu großen Haufen zusammen, und das ganze Land stank nach Verwesung.11Sobald der Pharao sah, dass er die Frösche los war, änderte er seine Meinung und hörte nicht auf Mose und Aaron. Genau so hatte es der HERR vorausgesagt.
Das dritte Strafgericht: Stechmücken
12Der HERR sprach zu Mose: »Aaron soll seinen Stab ausstrecken und damit in den Staub schlagen. Dann wird der Staub im ganzen Land zu Stechmücken werden.«13Mose und Aaron gehorchten: Aaron streckte seinen Arm mit dem Stab aus und schlug ihn auf die Erde. Da wurde der Staub im ganzen Land zu Stechmücken, die Menschen und Tiere plagten.14Die ägyptischen Zauberer versuchten, mit Hilfe ihrer Magie ebenfalls Stechmücken hervorzubringen, aber sie hatten keinen Erfolg. Sie konnten auch nichts dagegen unternehmen, dass Menschen und Tiere unter der Plage litten.15»Da hat Gott seine Hand im Spiel«, warnten die Zauberer den Pharao. Doch er blieb stur und ließ sich nichts sagen, wie der HERR es angekündigt hatte.
Das vierte Strafgericht: Fliegen
16Der HERR befahl Mose: »Mach dich morgen früh auf den Weg und tritt dem Pharao entgegen, wenn er zum Fluss hinuntergeht! Richte ihm in meinem Namen aus: Lass mein Volk ziehen, es soll mir dienen!17Wenn du dich weigerst, werde ich Schwärme von Fliegen auf dich und deine Beamten loslassen. Sie werden dein Volk plagen und kein Haus verschonen. Ja, eure Häuser füllen sich mit Fliegen, und auch der Erdboden ist von ihnen bedeckt!18Nur die Provinz Goschen, in der mein Volk wohnt, werde ich verschonen. Dort wird keine einzige Fliege zu finden sein. Daran sollst du erkennen, dass ich der HERR bin, auch hier in diesem Land!19Ich werde mein Volk vor den Fliegenschwärmen verschonen, aber dein Volk werden sie gnadenlos plagen. Schon morgen soll dies geschehen!«20Der HERR tat, was er gesagt hatte. Er ließ riesige Fliegenschwärme kommen, die den Königspalast, die Häuser der Hofbeamten und ganz Ägypten überzogen und schweren Schaden anrichteten.21Da rief der Pharao Mose und Aaron zu sich und sagte: »Ihr dürft losziehen und eurem Gott Opfer darbringen – bleibt aber hier im Land!«22»Das geht nicht«, erwiderte Mose, »es wäre für die Ägypter abscheulich, mit ansehen zu müssen, was wir dem HERRN, unserem Gott, opfern. Sie würden uns vor Empörung steinigen!23Darum wollen wir drei Tagereisen weit in die Wüste ziehen, dort Tiere schlachten und sie dem HERRN, unserem Gott, als Opfer darbringen. Das hat er uns befohlen!«24»Gut«, lenkte der Pharao ein, »ihr dürft in die Wüste gehen und dort dem HERRN, eurem Gott, opfern. Nur entfernt euch nicht zu weit, und betet auch für mich!«25Mose versprach: »Sobald ich den Palast verlassen habe, werde ich zum HERRN beten. Ab morgen werden die Fliegenschwärme euch nicht mehr quälen, weder dich noch deine Beamten noch dein Volk. Doch täusche uns nicht wieder! Du hast uns erlaubt, loszuziehen und dem HERRN Opfer darzubringen. Das darfst du nicht wieder zurücknehmen!«26Mose verließ den Pharao und betete zum HERRN.27Der HERR erhörte seine Bitte und befreite den Pharao, seine Hofbeamten und das ganze ägyptische Volk von der Plage. Nicht eine Fliege blieb übrig.28Doch auch dieses Mal änderte der Pharao seine Meinung und ließ die Israeliten nicht gehen.
Noua Traducere Românească
A doua urgie: broaștele
1DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.2Dacă refuzi să‑l lași să plece, iată, Eu voi lovi tot teritoriul tău cu broaște.3Nilul va mișuna de broaște. Ele se vor sui și vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare și în vasele de frământat.4Broaștele se vor sui pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.’»“5DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți mâna cu toiagul tău peste râuri, canale și iazuri, pentru ca broaștele să iasă în țara Egiptului.»“6Aaron și‑a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaștele au ieșit și au acoperit țara Egiptului.7Dar magicienii* au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor și au adus broaște în țara Egiptului.8După aceea Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Rugați‑vă DOMNULUI să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul să plece ca să‑I aducă jertfe DOMNULUI.9Moise i‑a răspuns lui Faraon: – Ai onoarea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de la tine și din casele tale și să rămână doar în Nil.10El a zis: – Mâine. – Moise a răspuns: – Fie așa cum spui, ca să știi că nu este nimeni ca DOMNUL, Dumnezeul nostru.11Broaștele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău. Ele vor rămâne doar în Nil.12Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către DOMNUL cu privire la broaștele pe care le‑a adus peste Faraon.13DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: broaștele au murit în case, în curți și pe câmpuri.14Ei le‑au adunat grămezi și țara s‑a împuțit.15Când Faraon a văzut că are răgaz, și‑a împietrit* inima, după cum spusese DOMNUL, și nu i‑a ascultat.
A treia urgie: țânțarii
16Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți toiagul și lovește praful pământului ca el să se prefacă în țânțari* în toată țara Egiptului.»“17Ei au făcut întocmai: Aaron și‑a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului și au venit țânțari peste oameni și peste animale. În toată țara Egiptului praful pământului s‑a transformat în țânțari.18Magicienii* au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n‑au putut. Țânțarii se aflau pe oameni și pe animale.19Atunci magicienii i‑au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s‑a împietrit* și nu i‑a ascultat, după cum spusese DOMNUL.
A patra urgie: muștele
20După aceea, DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Scoală‑te dis‑de‑dimineață, du‑te înaintea lui Faraon, când se duce la apă, și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.21Căci, dacă nu‑Mi lași poporul să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care aceștia locuiesc se vor umple de roiuri de muște.22Dar în ziua aceea voi proteja ținutul Goșen*, unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să recunoști că Eu sunt DOMNUL în mijlocul țării.23Astfel, voi face o deosebire* între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.’»“24DOMNUL a făcut întocmai și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi. Și toată țara Egiptului a fost devastată de muște.25Atunci Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Duceți‑vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară.26Dar Moise a răspuns: – Nu este bine să facem astfel, căci pentru egipteni este o urâciune să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru. Dacă aducem înaintea ochilor egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre?27Vom merge cale de trei zile în pustie și vom aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru, așa cum ne va spune.28Faraon a zis: – Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe DOMNULUI, Dumnezeul vostru, în pustie, doar dacă nu veți merge prea departe. Rugați‑vă pentru mine!29Moise i‑a răspuns: – Iată, ies de la tine și mă voi ruga DOMNULUI ca mâine să îndepărteze roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să ne înșele și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe DOMNULUI!30Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat DOMNULUI.31DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n‑a rămas nici măcar una.32Însă și de data aceasta Faraon și‑a împietrit* inima și n‑a lăsat poporul să plece.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.