2.Mose 4 | Hoffnung für alle Noua Traducere Românească

2.Mose 4 | Hoffnung für alle

Moses Einwände

1 Mose wandte ein: »Was ist, wenn die Israeliten mir nicht glauben und nicht auf mich hören? Bestimmt sagen sie: ›Der HERR ist dir gar nicht erschienen!‹« 2 Da fragte ihn der HERR: »Was hast du da in der Hand?« »Einen Stab«, erwiderte Mose. 3 »Wirf ihn auf den Boden!«, befahl der Herr. Mose gehorchte, und sofort verwandelte sich der Stab in eine Schlange. Erschrocken wich Mose zurück. 4 Der HERR aber forderte ihn auf: »Pack die Schlange beim Schwanz!« Mose griff nach ihr, und sie wurde in seiner Hand wieder zum Stab. 5 Der HERR sagte: »Tu dies vor den Augen der Israeliten! Dann werden sie dir glauben, dass ich, der HERR, dir erschienen bin, der Gott ihrer Vorfahren, der Gott Abrahams, Isaaks und Jakobs. 6 Und nun steck deine Hand in dein Gewand*!« Mose gehorchte, und als er die Hand wieder herauszog, war sie plötzlich schneeweiß – sie war aussätzig geworden. 7 »Steck die Hand noch einmal in das Gewand!«, befahl der Herr. Als Mose sie dann wieder herauszog, war der Aussatz verschwunden. Die Hand war so gesund wie der Rest seines Körpers. 8 Gott sagte: »Wenn die Israeliten dir nicht glauben und das erste Zeichen nicht beachten, werden sie sicher nach dem zweiten Zeichen auf dich hören. 9 Wollen sie dir aber trotz dieser beiden Zeichen nicht glauben und deine Botschaft nicht beachten, dann schöpfe Wasser aus dem Nil und gieß es auf den Boden. Dieses Wasser wird zu Blut werden!« 10 »Ach, Herr«, entgegnete Mose, »ich bin noch nie ein guter Redner gewesen. Auch jetzt, wo du mit mir sprichst, hat sich daran nichts geändert. Zum Reden habe ich einfach kein Talent, die Worte kommen mir nur schwer über die Lippen.« 11 Aber der HERR sagte: »Wer hat denn den Menschen einen Mund gegeben? Und wer ist es, der sie stumm oder taub, sehend oder blind macht? Das bin doch wohl ich, der HERR! 12 Darum geh jetzt! Ich bin bei dir und werde dir sagen, was du reden sollst.« 13 Doch Mose bat: »Ach, Herr, sende doch lieber einen anderen!« 14 Da wurde der HERR zornig und erwiderte: »Ich weiß, dass dein Bruder Aaron, der Levit, sehr gut reden kann. Er ist schon unterwegs und kommt dir entgegen. Er wird sich von Herzen freuen, wenn er dich wiedersieht. 15 Sag ihm, was er den Israeliten ausrichten soll. Ich will bei euch sein, wenn ihr reden müsst, und ich werde euch zeigen, was ihr tun sollt. 16 Aaron soll an deiner Stelle zu den Israeliten sprechen. Was du ihm aufträgst, soll er ausrichten, als hätte ich selbst es ihm gesagt. 17 Vergiss auch deinen Stab nicht, denn mit ihm wirst du die Zeichen tun, die deinen Auftrag bestätigen!«

Mose kehrt nach Ägypten zurück

18 Mose ging zurück zu seinem Schwiegervater Jitro und sagte: »Ich möchte gerne zu meinen Verwandten nach Ägypten ziehen, um zu sehen, ob sie noch leben.« Jitro antwortete: »Geh nur, ich wünsche dir alles Gute!« 19 Noch während Mose in Midian war, sagte der HERR: »Du kannst jetzt ohne Gefahr nach Ägypten zurückkehren, denn inzwischen sind alle gestorben, die dich töten wollten!« 20 Mose ließ seine Frau und die Söhne auf einen Esel steigen und machte sich auf den Weg zurück nach Ägypten; den Stab Gottes nahm er mit. 21 Der HERR sprach zu ihm: »Wenn du in Ägypten bist, dann sollst du alle Zeichen vor dem Pharao tun, zu denen ich dich bevollmächtigt habe! Aber ich werde dafür sorgen, dass der Pharao unnachgiebig bleibt und mein Volk nicht ziehen lässt. 22 Dann sollst du ihm ausrichten: ›So spricht der HERR: Das Volk Israel ist mein erstgeborener Sohn. 23 Ich befehle dir: Lass meinen Sohn ziehen, denn er soll mir dienen! Weigerst du dich, werde ich dafür deinen erstgeborenen Sohn töten!‹« 24 Als Mose und seine Familie einmal unterwegs übernachteten, fiel der HERR über Mose her und wollte ihn töten. 25 Da nahm Zippora rasch einen scharfen Stein, schnitt die Vorhaut am Glied ihres Sohnes ab und berührte damit Moses Füße. Dann sagte sie zu ihm: »Du bist mein Blutsbräutigam!« 26 Da verschonte Gott Moses Leben. Zippora hatte Mose »Blutsbräutigam« genannt, weil sie ihren Sohn beschnitten hatte. 27 Inzwischen hatte der HERR auch zu Aaron geredet: »Geh Mose entgegen in die Wüste!« Da brach Aaron auf. Er begegnete Mose am Berg Gottes und küsste ihn zur Begrüßung. 28 Mose berichtete Aaron, mit welchen Worten der HERR ihn nach Ägypten gesandt hatte, und erzählte ihm von den Wundern, die er tun sollte. 29 Gemeinsam zogen sie dann nach Ägypten; dort versammelten sie alle Sippenoberhäupter der Israeliten. 30 Aaron teilte ihnen Wort für Wort mit, was der HERR zu Mose gesagt hatte, und Mose* tat die Wunder vor aller Augen. 31 Die versammelten Israeliten glaubten ihnen. Als sie hörten, dass der HERR ihr Elend gesehen hatte und ihnen helfen wollte, warfen sie sich nieder und beteten ihn an.

Hoffnung für alle TM Copyright © 1983, 1996, 2002, 2015 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Hoffnung für alle” is a trademark registered in European Union Intellectual Property Office (EUIPO) by Biblica, Inc. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Noua Traducere Românească

Semnele care‑l vor însoți pe Moise

1 Moise a răspuns și a zis: – Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătat DOMNUL!“ 2 DOMNUL l‑a întrebat. – Ce ai în mână? El a răspuns: – Un toiag. 3 Domnul i‑a zis: – Aruncă‑l la pământ! El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui. 4 Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă! El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag. 5 – Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat DOMNUL, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 6 DOMNUL i‑a mai zis: – Bagă‑ți mâna în sân! El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă*, ca zăpada. 7 Apoi Domnul i‑a zis: – Bagă‑ți mâna înapoi în sân! El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale. 8 – Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn. 9 Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat. 10 Dar Moise I‑a zis DOMNULUI: – Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată*. 11 Atunci DOMNUL l‑a întrebat: – Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu, DOMNUL? 12 Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui. 13 Însă Moise I‑a răspuns: – Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți! 14 Atunci mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis: – Nu este levitul* Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16 El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu. 17 Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.

Moise se întoarce în Egipt

18 Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis: – Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frații* mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc. Ietro i‑a răspuns: – Du‑te în pace! 19 DOMNUL îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“ 20 Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu. 21 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri* inima și el nu va lăsa poporul să plece. 22 Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23 Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“ 24 Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, DOMNUL l‑a întâlnit* și a vrut să‑l omoare. 25 Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei*. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“ 26 Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei. 27 DOMNUL i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare. 28 Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu care DOMNUL l‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncit să le facă. 29 Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30 Aaron le‑a spus toate cuvintele pe care DOMNUL i le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. 31 Poporul a crezut, iar când au auzit că DOMNUL i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat.