1Im Gebiet des Stammes Benjamin lebte ein wohlhabender und angesehener Mann namens Kisch. Sein Vater hieß Abiël, sein Großvater Zeror. Zeror wiederum stammte von Bechorat ab, einem Sohn von Afiach, der ebenfalls aus dem Stamm Benjamin kam.2Kisch hatte einen Sohn mit Namen Saul. Im ganzen Land sah niemand so gut aus wie er. Saul war stattlich und kräftig gebaut und einen Kopf größer als alle anderen Israeliten.3Eines Tages liefen die Eselinnen seines Vaters davon. Da befahl Kisch seinem Sohn: »Mach dich mit einem der Knechte auf die Suche nach den Eselinnen!«4Die beiden durchstreiften das Bergland von Ephraim und die Gegend von Schalischa, doch ohne Erfolg. Dann suchten sie die Gegend von Schaalim ab, fanden die Tiere aber nicht. Auch im Gebiet Benjamin waren die Eselinnen nicht zu sehen.5Als sie schließlich in die Nähe von Zuf kamen, sagte Saul zu seinem Knecht: »Komm, lass uns nach Hause umkehren! Sicher macht sich mein Vater inzwischen mehr Sorgen um uns als um die Eselinnen.«6Doch der Knecht wandte ein: »Warte noch! In der Stadt da oben wohnt ein Prophet. Er genießt hohes Ansehen beim Volk, denn alles, was er sagt, trifft ein. Komm, lass uns doch zu ihm gehen! Vielleicht kann er uns sagen, wo wir die Tiere finden.«7»Aber was sollen wir ihm denn mitbringen?«, entgegnete Saul. »Unsere ganzen Vorräte sind aufgegessen, und auch sonst haben wir nichts dabei, was wir ihm schenken könnten.«8»Doch, ich habe noch ein kleines Silberstück in der Tasche«, sagte der Knecht. »Das will ich dem Propheten geben, damit er uns zeigt, welchen Weg wir nehmen sollen.«9»Einverstanden«, meinte Saul, »gehen wir.« So schlugen sie den Weg zur Stadt ein, um den Propheten aufzusuchen. Als sie die Straße zur Stadt hinaufgingen, kamen ihnen ein paar Mädchen entgegen, die gerade Wasser holen wollten. Die zwei Männer fragten sie: »Wisst ihr, ob der Seher in der Stadt ist?« Früher wurden die Propheten nämlich »Seher« genannt. Wer damals etwas von Gott wissen wollte, sagte: »Komm, wir gehen zum Seher und fragen ihn.«12Die Mädchen antworteten: »Ja, er ist da. Gerade ist er zum Opferfest gekommen, das heute gefeiert wird. Wenn ihr euch beeilt,13trefft ihr ihn noch in der Stadt, bevor er zum Hügel hinaufsteigt, auf dem das Opfer dargebracht und das Festessen gehalten wird. Alle warten mit dem Essen auf ihn, denn erst wenn er das Mahl gesegnet hat, dürfen die Gäste essen. Geht nur in die Stadt. Ihr habt wirklich Glück, dass ihr ihn gerade heute dort antrefft.«14Da gingen die beiden weiter zur Stadt hinauf. Am Stadttor begegnete ihnen Samuel, der gerade unterwegs zu der Opferstätte war.
Saul als Gast bei Samuel
15Der HERR hatte Samuel schon einen Tag zuvor gesagt:16»Morgen um diese Zeit werde ich einen Mann aus dem Gebiet Benjamin zu dir schicken. Ihn sollst du zum König über mein Volk salben. Er wird Israel von den Philistern befreien, denn ich habe die Not meines Volkes gesehen und seine Hilfeschreie gehört.«17Als nun Saul durch das Stadttor kam, sagte der HERR zu Samuel: »Sieh, das ist der Mann, von dem ich gestern gesprochen habe. Er soll über mein Volk herrschen.«18Noch beim Tor ging Saul auf Samuel zu und fragte ihn: »Kannst du mir sagen, wo hier der Seher wohnt?«19»Ich selbst bin der Seher«, antwortete Samuel. »Kommt doch mit mir zu der Opferstätte hinauf. Es ist mir eine Ehre, euch heute als meine Gäste zum Festessen einzuladen. Morgen früh werde ich dir alle deine Fragen beantworten, und dann könnt ihr weiterziehen.20Wegen der Esel, die vor drei Tagen verschwunden sind, brauchst du dir keine Sorgen mehr zu machen. Sie sind gefunden. Außerdem gehört alles Wertvolle in Israel ohnehin dir und deinen Verwandten.«21Erstaunt erwiderte Saul: »Wie kommst du darauf? Ich bin doch nur ein Benjaminiter, ich gehöre zum kleinsten und unbedeutendsten Stamm Israels, und meine Sippe ist eine der kleinsten von ganz Benjamin.«22Samuel nahm Saul und seinen Knecht mit in die Halle, in der das Festmahl nach dem Opfer aufgetragen wurde. Er ließ sie als Ehrengäste oben am Tisch Platz nehmen. Insgesamt waren etwa dreißig Gäste zu dem Essen eingeladen.23Samuel befahl dem Koch: »Bring nun das Fleisch herbei, das du zurückbehalten solltest.«24Da holte der Koch eine saftige Keule und gab sie Saul. »Das ist für dich«, sagte Samuel, »lass es dir schmecken. Ich habe es schon für diesen Augenblick beiseitelegen lassen, als noch kein Gast hier war.« So war Saul an diesem Tag Samuels Gast.25Nach dem Fest gingen sie zusammen in die Stadt zurück. Sie setzten sich auf das flache Dach von Samuels Haus und redeten miteinander.26Früh am nächsten Morgen, noch vor Sonnenaufgang, rief Samuel zu Saul hinauf: »Es ist Zeit, aufzubrechen! Ich begleite dich noch ein Stück.« Saul stand auf, und sie machten sich zusammen auf den Weg.27Am Stadtrand sagte Samuel zu Saul: »Schick deinen Knecht voraus! Ich will dir noch etwas unter vier Augen sagen.« Als der Knecht gegangen war, fuhr Samuel fort: »Bleib stehen, ich habe dir eine Botschaft von Gott mitzuteilen!«
Noua Traducere Românească
Saul, uns drept rege al lui Israel
1Era un om cu renume din Beniamin, al cărui nume era Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit.2Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre fiii lui Israel. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.3Într‑o zi, măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s‑au pierdut. Atunci Chiș i‑a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și duceți‑vă să căutați măgărițele!“4Au traversat muntele lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, însă tot nu le‑au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin fără a le găsi.5Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i‑a zis slujitorului său, care era cu el: – Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie îngrijorat mai degrabă pentru noi, decât pentru măgărițe!6Dar acesta i‑a zis: – Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el, sigur se împlinește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm.7Saul i‑a răspuns slujitorului său: – Dar dacă mergem, ce să‑i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s‑a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?8Slujitorul i‑a zis din nou lui Saul: – Iată, am găsit la mine un sfert de șechel* de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.9Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să‑L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător. Căci cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător.10Saul i‑a răspuns slujitorului său: – Bine ai spus! Hai să mergem! Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu.11În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă. Ei le‑au întrebat: – Este aici văzătorul?12Ele le‑au răspuns și au zis: – Iată, este în fața voastră! Acum deci grăbiți‑vă, căci a sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălțime.13De îndată ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea cei poftiți mănâncă. Suiți‑vă chiar acum și‑l veți găsi.14Ei s‑au suit în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei, urcând către locul înalt.15DOMNUL Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină și‑i spusese:16„Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să‑l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El va izbăvi poporul Meu din mâna filistenilor. Voi face aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“17Când Samuel l‑a văzut pe Saul, DOMNUL i‑a zis: „Iată bărbatul despre care ți‑am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“18Saul s‑a apropiat de Samuel în dreptul porții și i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, unde se află casa văzătorului?19Samuel i‑a răspuns: – Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineață te voi lăsa să pleci și‑ți voi spune tot ceea ce se află în inima ta.20În ceea ce privește măgărițele pe care le‑ai pierdut cu trei zile în urmă, nu pune la inimă pierderea lor, căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorința lui Israel, dacă nu către tine și către întreaga ta familie?21Dar Saul i‑a răspuns: – Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminție din Israel? Și clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminției lui Beniamin? De ce îmi vorbești în felul acesta?22Atunci Samuel l‑a luat pe Saul și pe slujitorul său, i‑a dus în sală* și i‑a așezat în fruntea celor poftiți, vreo treizeci de oameni.23Samuel i‑a zis bucătarului: – Adu bucata de carne pe care ți‑am dat‑o și despre care ți‑am spus s‑o pui deoparte!24Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea și a așezat‑o înaintea lui Saul. Samuel a zis: – Iată, aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus‑o deoparte pentru tine de când am chemat poporul. În ziua aceea, Saul a mâncat împreună cu Samuel.25După aceea au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiș.26S‑au sculat dis‑de‑dimineață, o dată cu ivirea zorilor, iar Samuel l‑a chemat pe Saul pe acoperiș, zicând: – Ridică‑te, căci urmează să te trimit acasă. Saul s‑a ridicat și au ieșit afară amândoi, el și Samuel.27În timp ce coborau spre marginea cetății, Samuel i‑a zis lui Saul: – Spune‑i slujitorului să treacă înaintea noastră. Și acesta a trecut înainte. Apoi Samuel a zis: – Oprește‑te acum, ca să auzi de la mine Cuvântul lui Dumnezeu.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.