1.Samuel 12 | Hoffnung für alle

Samuels Abschiedsrede

1 Noch einmal hielt Samuel eine Rede vor den versammelten Israeliten: »Seht, ich habe euren Wunsch erfüllt und einen König über euch eingesetzt. 2 Er wird euch von jetzt an vorangehen und euch führen. Ich aber stehe hier als ein alter Mann mit grauen Haaren. Meine Söhne sind schon erwachsene Männer und leben mitten unter euch. Von meiner Jugend bis zum heutigen Tag bin ich euch vorangegangen. 3 Jetzt stelle ich mich eurem Urteil. Vor Gott und seinem auserwählten König frage ich euch: Habe ich je von jemandem ein Rind oder einen Esel genommen? Habe ich irgendeinen von euch schlecht behandelt? Oder habe ich mir auch nur ein einziges Mal durch Bestechungsgelder den Blick trüben lassen und dann ein ungerechtes Urteil gesprochen? Wenn ja, dann will ich alles zurückerstatten.« 4 Die Volksmenge antwortete: »Nein, niemals hast du uns betrogen oder unterdrückt. Du hast dich auch nie bestechen lassen.« 5 Darauf sagte Samuel: »Der HERR und sein auserwählter König sind heute Zeugen dafür, dass ihr keinen Grund zur Anklage gegen mich gefunden habt.« »Ja, so ist es«, stimmte die Menge ihm zu. 6 Samuel fuhr fort: »Es war der HERR, der einst Mose und Aaron berufen und eure Vorfahren aus dem Land Ägypten hierher nach Kanaan gebracht hat. 7 Und nun hört mir zu: In der Gegenwart des HERRN erinnere ich euch an alle Wohltaten, die der HERR in seiner Treue euch und euren Vorfahren immer wieder erwiesen hat: 8 Nachdem euer Stammvater Jakob nach Ägypten gekommen war, riefen eure Vorfahren in äußerster Not zum HERRN um Hilfe. Da schickte er ihnen Mose und Aaron, um das ganze Volk aus Ägypten heraus in dieses Land zu führen. 9 Doch schon bald vergaßen sie den HERRN, ihren Gott, und alles, was er für sie getan hatte. Darum gab er sie in die Gewalt ihrer Feinde. Sisera, der Heerführer des Königs von Hazor in Kanaan, die Philister und der König der Moabiter kämpften gegen sie. 10 Dann schrien eure Vorfahren jedes Mal zum HERRN um Hilfe und bekannten: ›Wir haben gesündigt, denn wir haben dich, HERR, verlassen und die kanaanitischen Götter Baal und Astarte verehrt! Bitte befrei uns doch von unseren Feinden! Dann wollen wir dir allein dienen.‹ 11 Da schickte der HERR ihnen erst Gideon*, ein anderes Mal Barak*, dann Jeftah und schließlich mich, Samuel. Durch diese Männer half Gott euren Vorfahren und jetzt auch euch: Vorher wart ihr von Feinden umgeben, jetzt könnt ihr ruhig und sicher in eurem Land wohnen. 12 Doch als der Ammoniterkönig Nahasch gegen euch in den Krieg zog, da kamt ihr zu mir mit der Forderung: ›Wir wollen einen König haben!‹ Dabei wusstet ihr genau, dass Gott, der HERR, euer König ist. 13 Nun gut, hier ist der König, den ihr wolltet! Der HERR hat euren Wunsch erfüllt und ihn über euch eingesetzt. 14 Jetzt habt Ehrfurcht vor dem HERRN, dient und gehorcht ihm, und widersetzt euch nicht seinen Geboten. Wenn ihr und euer König dem HERRN treu seid, dann wird er euch beistehen. 15 Gehorcht ihr ihm aber nicht, sondern missachtet seine Gebote, so wird der HERR sich auch gegen euch stellen wie damals gegen eure Vorfahren. 16 Und nun passt auf! Vor euren Augen wird der HERR ein großes Wunder vollbringen: 17 Jetzt ist die Zeit der Weizenernte. Ihr wisst, dass es normalerweise in dieser Jahreszeit nicht regnet. Ich will nun den HERRN bitten, ein Gewitter mit starkem Regen zu schicken. Das soll euch zeigen, wie falsch in den Augen des HERRN euer Wunsch nach einem König war.« 18 Samuel betete laut zum HERRN, und noch am selben Tag schickte der HERR ein Gewitter; es donnerte laut und regnete heftig. Da bekam das ganze Volk große Angst vor dem HERRN und vor Samuel. 19 Sie flehten Samuel an: »Bete doch für uns zum HERRN, deinem Gott, dass wir nicht sterben! Wir haben schon so viele Sünden begangen, und jetzt haben wir es auch noch gewagt, einen König zu verlangen!« 20 »Ihr müsst keine Angst haben«, beruhigte Samuel das Volk. »Ihr habt zwar ein Unrecht begangen. Doch seid von jetzt an dem HERRN treu und dient ihm von ganzem Herzen! 21 Kehrt ihm nie mehr den Rücken! Lauft nicht toten Götzen nach, die ja doch machtlos sind! Sie nützen euch nichts und können euch nicht helfen. 22 Der HERR aber macht seinem Namen alle Ehre: Er lässt euch nicht im Stich, denn er hat gerade euch zu seinem Volk erwählt. 23 Auch ich werde weiterhin für euch beten. Denn wenn ich damit aufhörte, würde ich Schuld auf mich laden. Auch in Zukunft will ich euch lehren, was gut und richtig ist. 24 Habt Ehrfurcht vor dem HERRN und dient ihm treu von ganzem Herzen! Vergesst nie, wie viel er schon für euch getan hat! 25 Wenn ihr euch das nicht zu Herzen nehmt und trotzdem weiter Böses tut, werdet ihr samt eurem König vernichtet!«

Noua Traducere Românească

Discursul de bun‑rămas al lui Samuel

1 Samuel a zis întregului Israel: – Iată, am ascultat tot ceea ce mi‑ați cerut și am pus astfel un rege peste voi. 2 Acum, iată regele care va merge înaintea voastră! Cât despre mine, eu am îmbătrânit și am încărunțit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinerețea mea și până în ziua aceasta. 3 Iată‑mă! Mărturisiți acum împotriva mea înaintea DOMNULUI și înaintea unsului Său! Cui i‑am luat boul sau cui i‑am luat măgarul? Pe cine am asuprit sau pe cine am chinuit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privința lui? Spuneți‑mi și vă voi da înapoi. 4 Ei au zis: – Nu ne‑ai asuprit, nu ne‑ai chinuit și n‑ai luat nimic din mâna nimănui. 5 Atunci el le‑a zis: – DOMNUL este martor împotriva voastră și unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m‑ați găsit vinovat cu nimic. Ei au răspuns: – El este martor. 6 Samuel a zis poporului: – DOMNUL este Cel Care i‑a ales pe Moise și pe Aaron și Care i‑a scos pe părinții voștri din țara Egiptului. 7 Acum rămâneți aici ca să vă confrunt, înaintea DOMNULUI, cu toate faptele drepte pe care le‑a făcut El pentru voi și pentru părinții voștri. 8 După ce Iacov a intrat în Egipt, părinții voștri au strigat către DOMNUL, iar DOMNUL i‑a trimis pe Moise și pe Aaron care i‑au scos din Egipt și i‑au adus să locuiască în locul acesta. 9 Dar ei L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, astfel că El i‑a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oștirii Hațorului, în mâinile filistenilor și ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor. 10 Ei au strigat către DOMNUL, zicând: „Am păcătuit căci L‑am părăsit pe DOMNUL și am slujit BAALILOR* și AȘTORETELOR*. Dar acum, eliberează‑ne din mâna dușmanilor noștri și Îți vom sluji Ție.“ 11 Și DOMNUL i‑a trimis pe Ierub-Baal*, pe Bedan*, pe Iefta și pe Samuel și v‑a eliberat din mâna dușmanilor din jurul vostru, astfel încât ați locuit în siguranță. 12 Dar când ați văzut că Nahaș, regele fiilor lui Amon, se îndreaptă împotriva voastră, deși DOMNUL, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi‑ați zis: „Nu, ci să domnească un rege peste noi!“ 13 Iată deci regele pe care l‑ați ales și pe care l‑ați cerut. DOMNUL a pus peste voi un rege. 14 Dacă vă veți teme de DOMNUL și Îi veți sluji, dacă veți asculta de glasul Său și nu vă veți răzvrăti împotriva poruncii DOMNULUI, Îl veți urma pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, atât voi, cât și regele care a fost pus să domnească peste voi. 15 Dar dacă nu veți asculta de glasul DOMNULUI și vă veți împotrivi poruncii DOMNULUI, atunci mâna DOMNULUI va fi împotriva voastră, așa cum a fost împotriva părinților voștri. 16 Rămâneți în continuare aici și priviți acest mare lucru pe care DOMNUL îl va face înaintea ochilor voștri. 17 Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe DOMNUL și El va trimite tunet și ploaie*. Atunci veți înțelege că ați făcut un mare rău în ochii DOMNULUI, cerând pentru voi un rege. 18 Samuel L‑a chemat pe DOMNUL, iar DOMNUL a trimis tunet și ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s‑a temut foarte tare de DOMNUL și de Samuel. 19 Tot poporul i‑a zis lui Samuel: – Roagă‑te DOMNULUI, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre și răul de a cere pentru noi un rege. 20 Samuel a răspuns poporului: – Nu vă temeți! Ați făcut tot răul acesta, dar să nu vă întoarceți din a‑L urma pe DOMNUL și din a‑I sluji DOMNULUI cu toată inima voastră. 21 Nu vă duceți după lucruri deșarte*, care nu vă aduc niciun folos și nici nu vă eliberează deoarece sunt lucruri deșarte. 22 DOMNUL nu‑Și va părăsi poporul datorită Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. 23 În ce mă privește, departe de mine să păcătuiesc împotriva DOMNULUI încetând să mă rog pentru voi. De asemenea, vă voi învăța calea cea bună și dreaptă. 24 Numai să vă temeți de DOMNUL și să‑I slujiți cu credincioșie, din toată inima voastră, căci vedeți ce lucruri mari a făcut pentru voi. 25 Dar dacă veți continua să faceți răul, veți fi spulberați, atât voi, cât și regele vostru.

1.Samuel 12 | Hoffnung für alle Noua Traducere Românească

Samuels Abschiedsrede

Discursul de bun‑rămas al lui Samuel