1Wieder einmal brach eine Hungersnot im Land aus, wie schon damals zur Zeit Abrahams. Darum zog Isaak in die Stadt Gerar, wo der Philisterkönig Abimelech lebte.2Dort erschien ihm der HERR. »Geh nicht nach Ägypten«, sagte er, »sondern bleib in diesem Land! Ich werde dir immer beistehen und dich segnen. Noch bist du hier ein Fremder, aber dir und deinen Nachkommen werde ich das ganze Land Kanaan schenken, denn ich halte mein Versprechen, das ich deinem Vater Abraham gegeben habe.4Ich mache deine Nachkommen so zahlreich wie die Sterne am Himmel und überlasse ihnen dieses Land. Alle Völker der Erde werden durch deine Nachkommen am Segen teilhaben.*5Das will ich tun, weil Abraham auf mich gehört hat und meinen Geboten und Weisungen gehorsam war.«6So blieb Isaak in Gerar.7Als die Männer aus der Stadt Rebekka sahen und sich nach ihr erkundigten, sagte er: »Sie ist meine Schwester.« Er hatte Angst, ihnen die Wahrheit zu sagen, denn er dachte: »Rebekka ist sehr schön. Am Ende töten die Männer mich, nur um sie zu bekommen!«8Als Isaak schon längere Zeit in Gerar lebte, schaute der Philisterkönig Abimelech eines Tages zufällig zum Fenster hinaus und sah, wie Isaak und Rebekka sich küssten und zärtlich miteinander waren.9Sofort rief er Isaak zu sich: »Sie ist ja deine Frau!«, fuhr er ihn an. »Wie kannst du nur behaupten, sie sei deine Schwester?« »Ich hatte Angst, ihr würdet mich töten, um sie zu bekommen«, antwortete Isaak.10Abimelech brauste auf: »Kein Grund, uns anzulügen! Wie leicht hätte einer meiner Männer mit Rebekka schlafen können, dann hättest du große Schuld auf uns geladen!«11Abimelech ließ dem ganzen Volk bekannt geben: »Jeder, der diesem Mann oder seiner Frau etwas antut, wird zum Tod verurteilt!«
Streit mit den Philistern
12In jenem Jahr erntete Isaak das Hundertfache von dem, was er ausgesät hatte, denn der HERR segnete ihn.13Sein Besitz wuchs ständig, so dass er bald ein sehr reicher Mann war.14Er besaß große Ziegen-, Schaf- und Rinderherden sowie zahlreiche Knechte und Mägde. Darum beneideten ihn die Philister.15Sie schütteten alle Brunnen, die Abrahams Knechte einmal gegraben hatten, mit Erde zu.16Sogar Abimelech forderte Isaak auf, wegzuziehen. »Siedle dich woanders an, denn du bist uns zu mächtig geworden!«, sagte er.17Also verließ Isaak die Stadt und schlug sein Lager im Tal von Gerar auf.18Dort hatten die Philister nach Abrahams Tod alle Brunnen, die er graben ließ, mit Erde zugeschüttet. Isaak ließ die Brunnen wieder ausgraben und gab ihnen dieselben Namen, die sein Vater ihnen damals gegeben hatte.19Während Isaaks Knechte im Tal gruben, stießen sie auf eine unterirdische Quelle.20Sofort waren die Hirten von Gerar zur Stelle und beanspruchten sie für sich. »Das Wasser gehört uns!«, riefen sie. Darum nannte Isaak den Brunnen Esek (»Streit«).21Seine Leute gruben an einer anderen Quelle einen Brunnen, und erneut gerieten sie mit den Hirten von Gerar aneinander. Darum nannte Isaak den Brunnen Sitna (»Anfeindung«).22Danach zog er weiter und ließ zum dritten Mal einen Brunnen ausheben. Diesmal gab es keinen Streit. »Jetzt können wir uns ungehindert ausbreiten, denn der HERR hat uns genug Raum gegeben«, sagte er. Deshalb nannte er den Brunnen Rechobot (»freier Raum«).23Von dort zog Isaak weiter nach Beerscheba.24In der Nacht nach seiner Ankunft erschien ihm der HERR und sprach: »Ich bin der Gott deines Vaters Abraham. Hab keine Angst, denn ich bin bei dir! Ich will dich segnen und dir viele Nachkommen geben, weil ich es meinem Diener Abraham so versprochen habe!«25An dieser Stelle baute Isaak aus Steinen einen Altar und betete zum HERRN. Er schlug dort auch seine Zelte auf, und seine Knechte gruben einen Brunnen.
Ein Bündnis mit Abimelech
26Eines Tages kam König Abimelech von Gerar zu ihm, zusammen mit seinem Berater Ahusat und seinem Heerführer Pichol.27»Was wollt ihr?«, fragte Isaak. »Ihr habt mich doch wie einen Feind fortgejagt!«28»Wir haben erkannt, dass der HERR auf deiner Seite steht«, antworteten sie. »Darum wollen wir gerne mit dir in Frieden leben. Lass uns ein Bündnis schließen und es mit einem Schwur bekräftigen.29Versprich uns, dass du uns nichts Böses tust, so wie wir dir nichts angetan haben. Wir haben dich immer gut behandelt und dich in Frieden wegziehen lassen. Wir wissen ja, dass du ein Mann bist, der unter dem Segen des HERRN steht.«30Da ließ Isaak ein Festessen zubereiten, und sie aßen und tranken zusammen.31Früh am nächsten Morgen schworen sie sich gegenseitig: »Wir wollen einander keinen Schaden zufügen.« So trennten sie sich in Frieden.32Am selben Tag kamen Isaaks Knechte und meldeten: »Wir haben Wasser gefunden!«33Isaak nannte den Brunnen Schiba (»Schwur«). Darum heißt die Stadt bis heute Beerscheba (»Brunnen des Schwurs«).
Esaus Frauen
34Als Esau 40 Jahre alt war, heiratete er zwei Hetiterinnen: Jehudit, die Tochter Beeris, und Basemat, die Tochter Elons.35Darüber waren Isaak und Rebekka sehr unglücklich.
Noua Traducere Românească
Isaac la Gherar
1În țară a venit o foamete, în afară de foametea dinainte, care fusese în zilele lui Avraam. Isaac s‑a dus la Abimelek, regele filistenilor, în Gherar.2DOMNUL i S‑a arătat lui Isaac și i‑a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuiește în țara despre care îți voi spune.3Locuiește în această țară. Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, pentru că ție și seminței* tale vă voi da toate aceste ținuturi. Astfel, voi împlini jurământul pe care i l‑am făcut tatălui tău, Avraam.4Îți voi face sămânța la fel de numeroasă precum stelele cerurilor și le voi da toate aceste ținuturi. Prin sămânța ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului,5pentru că Avraam a ascultat de glasul Meu și a păzit îndatoririle, poruncile, hotărârile și legile Mele.“6Astfel, Isaac a locuit în Gherar.7Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soția lui, el le răspundea: „Este sora mea!“, deoarece se temea să le spună că este soția lui, crezând că oamenii din acel loc îl vor ucide din cauza Rebecăi, pentru că era plăcută la înfățișare.8După ce a stat mai multă vreme acolo, s‑a întâmplat că regele Abimelek, regele filistenilor, s‑a uitat pe fereastră și iată că Isaac o dezmierda* pe soția sa, Rebeca.9Abimelek l‑a chemat pe Isaac și a zis: – Iată, sigur ea este soția ta. De ce ai zis: „Ea este sora mea.“? Isaac i‑a răspuns: – Fiindcă îmi ziceam ca nu cumva să mor din cauza ei.10Abimelek a zis: – Ce mi‑ai făcut? Ce ușor s‑ar fi putut culca vreunul din popor cu soția ta și astfel ai fi adus vina asupra noastră!11Apoi, Abimelek a poruncit întregului popor, zicând: „Oricine se va atinge de acest om sau de soția lui să fie pedepsit cu moartea.“12Isaac a semănat în acea țară și, în același an, a recoltat însutit, pentru că DOMNUL l‑a binecuvântat.13El s‑a îmbogățit, iar bogăția a continuat să‑i crească până când a ajuns foarte bogat.14Avea turme de oi, cirezi de vite și mulți servitori și de aceea filistenii îl invidiau.15Filistenii au astupat și au umplut cu pământ toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său.16Atunci Abimelek i‑a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, pentru că ai ajuns mult mai puternic decât noi.“17Isaac a plecat de acolo, și‑a așezat tabăra în valea* Gherar și a locuit acolo.18El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate în zilele tatălui său, Avraam, căci filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam. Isaac le‑a pus acestora aceleași nume pe care tatăl său le pusese înainte.19Robii lui Isaac au săpat în ued* și au găsit acolo o fântână cu apă proaspătă,20dar păstorii din Gherar s‑au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac a pus fântânii numele Esek*, pentru că aceștia s‑au certat cu el.21Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s‑au certat și pentru aceasta. El i‑a pus numele Sitna*.22Isaac a plecat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s‑au mai certat. El i‑a pus numele Rehobot* și a zis: „Acum, DOMNUL ne‑a făcut loc și vom fi roditori în țară.“23De acolo s‑a suit la Beer-Șeba,24iar în noaptea aceea DOMNUL i S‑a arătat și a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam. Nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine. Te voi binecuvânta și‑ți voi înmulți sămânța datorită robului Meu Avraam.“25Isaac a zidit acolo un altar și a chemat Numele DOMNULUI. El și‑a întins cortul în acel loc, iar robii săi au săpat acolo o fântână.26După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, și cu Pihol, comandantul oștirii sale.27Isaac i‑a întrebat: – De ce ați venit la mine, voi care m‑ați urât și m‑ați alungat de la voi?28Ei au răspuns: – Vedem limpede că DOMNUL este cu tine. De aceea zicem: să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem un legământ cu tine,29potrivit căruia nu ne vei face niciun rău, așa cum nici noi nu ne‑am atins de tine, ci ți‑am făcut numai bine, lăsându‑te să pleci în pace. Acum tu ești binecuvântat de DOMNUL.30Isaac le‑a dat un ospăț, iar ei au mâncat și au băut.31A doua zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au încheiat împreună legământul. Apoi Isaac i‑a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace.32În aceeași zi, robii lui Isaac au venit și l‑au anunțat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându‑i: „Am dat de apă!“33El i‑a pus numele Șiba*. De aceea numele cetății este Beer-Șeba* până în ziua aceasta.34La vârsta de patruzeci de ani, Esau s‑a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, și cu Basmat, fiica hititului Elon,35însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac și Rebeca.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.