1Einige Zeit später stellte Gott Abraham auf die Probe. »Abraham!«, rief er. »Ja, Herr?«2»Geh mit deinem einzigen Sohn Isaak, den du so sehr liebst, in die Gegend von Morija. Dort zeige ich dir einen Berg. Auf ihm sollst du deinen Sohn Isaak töten und als Opfer für mich verbrennen!«3Am nächsten Morgen stand Abraham früh auf und spaltete Holz für das Opferfeuer. Dann belud er seinen Esel und nahm seinen Sohn Isaak und zwei seiner Knechte mit. Gemeinsam zogen sie los zu dem Gebirge, das Gott Abraham genannt hatte.4Nach drei Tagereisen war es in der Ferne zu sehen.5»Ihr bleibt hier und passt auf den Esel auf!«, sagte Abraham zu den beiden Knechten. »Der Junge und ich gehen auf den Berg, um Gott anzubeten; wir sind bald wieder zurück.«6Abraham legte das Holz für das Brandopfer auf Isaaks Schultern, er selbst nahm das Messer und eine Schale, in der Holzstücke glühten. Gemeinsam bestiegen sie den Berg.7»Vater?«, fragte Isaak. »Ja, mein Sohn.« »Feuer und Holz haben wir – aber wo ist das Lamm für das Opfer?«8»Gott wird schon dafür sorgen, mein Sohn!« – Schweigend gingen sie weiter.9Als sie die Stelle erreichten, die Gott angegeben hatte, errichtete Abraham aus Steinen einen Altar und schichtete das Brandholz auf. Er fesselte Isaak und legte ihn oben auf den Holzstoß.10Dann griff er nach dem Messer, um seinen Sohn zu töten.11»Abraham, Abraham!«, rief da der Engel des HERRN vom Himmel. »Ja, Herr?«12»Leg das Messer beiseite und tu dem Jungen nichts! Denn jetzt weiß ich, dass du Gott gehorsam bist – du hättest deinen einzigen Sohn nicht verschont, sondern ihn für mich geopfert!«13Plötzlich entdeckte Abraham einen Schafbock, der sich mit den Hörnern im Dickicht verfangen hatte. Er tötete das Tier und opferte es anstelle seines Sohnes auf dem Altar.14Den Ort nannte er: »Der HERR versorgt.« Noch heute sagt man darum: »Auf dem Berg des HERRN ist vorgesorgt.«15Noch einmal rief der Engel des HERRN vom Himmel Abraham zu:16»Ich, sagt der Herr, schwöre bei mir selbst: Weil du gehorsam warst und mir deinen einzigen Sohn als Opfer geben wolltest,17werde ich dich überreich mit meinem Segen beschenken und dir so viele Nachkommen geben, wie es Sterne am Himmel und Sand am Meer gibt. Sie werden ihre Feinde besiegen und ihre Städte erobern.18Alle Völker der Erde werden durch deine Nachkommen am Segen teilhaben.* Das alles werde ich dir geben, weil du bereit warst, meinen Willen zu tun.«19Danach verließen sie den Berg, holten die Knechte ab und machten sich auf den Weg zurück nach Beerscheba. Dort blieb Abraham wohnen.20Bald darauf erreichte ihn die Nachricht, dass Milka, die Frau seines Bruders Nahor, acht Söhne geboren hatte:21Uz, den ältesten, Bus, Kemuël – den Vater von Aram –, Kesed, Haso, Pildasch, Jidlaf und Betuël – den Vater von Rebekka.24Rëuma, die Nebenfrau Nahors, hatte vier Söhne geboren: Tebach, Gaham, Tahasch und Maacha.
Noua Traducere Românească
Încercarea credinței lui Avraam
1După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis: – Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!2Dumnezeu i‑a zis: – Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.3Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu.4A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe.5Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“6Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.7Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam: – Tată! El a răspuns: – Iată‑mă, fiule. Isaac i‑a zis: – Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?8Avraam i‑a răspuns: – Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule. Și cei doi au mers împreună mai departe.9Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor.10Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.11Dar Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri și i‑a zis: – Avraam! Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă!12Îngerul i‑a zis: – Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.13Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său.14Avraam a pus acelui loc numele „DOMNUL va purta de grijă“*. De aceea se spune și astăzi: „La muntele DOMNULUI se va purta de grijă.*“15Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam16și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice DOMNUL,17că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța*, cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei,18iar prin sămânța* ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“19Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.
Urmașii lui Nahor
20După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor:21pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram,22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“23Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.24De asemenea, Reuma, țiitoarea* lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.