Ieremia 20 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ieremia și Pașhur

1 Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa DOMNULUI, l‑a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. 2 Și Pașhur l‑a lovit pe profetul Ieremia și l‑a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa DOMNULUI. 3 Totuși, a doua zi, Pașhur l‑a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i‑a zis atunci: „DOMNUL nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib^[1], 4 căci așa vorbește DOMNUL: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care‑i va duce captivi în Babilon și‑i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le‑ai profețit minciuni.»“

Plângerea lui Ieremia

7 M‑ai amăgit, DOAMNE, iar eu m‑am lăsat amăgit. Ai fost mai tare decât mine și m‑ai învins. Sunt o pricină de râs toată ziua; fiecare își bate joc de mine. 8 Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig, să proclam: „Violență și distrugere!“ Căci Cuvântul DOMNULUI îmi aduce dispreț și batjocură toată ziua. 9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele.^[2] Mă obosesc să‑l țin, dar nu pot. 10 Căci aud șușoteala multora, „Teroare din toate părțile! Învinuiți‑l! Haideți să‑l învinuim!“ Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc acum să vadă dacă mă clatin: „Poate că se va lăsa amăgit; îl vom învinge și ne vom răzbuna pe el!“ 11 Dar DOMNUL este cu mine ca un viteaz groaznic! De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni și nu vor învinge. Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși, plini de o rușine veșnică, care nu va fi uitată. 12 DOAMNE al Oștirilor, Care cercetezi pe cel drept, Care vezi rărunchii și inima, lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor! Căci Ție mi‑am încredințat cauza. 13 Cântați DOMNULUI! Lăudați‑L pe DOMNUL, căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș din mâna răufăcătorilor. 14 Blestemată să fie ziua în care m‑am născut! Ziua în care m‑a născut mama mea să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care i‑a dat de veste tatălui meu, zicând: „Ți s‑a născut un copil, un fiu!“, umplându‑l de bucurie cu ea! 16 Omul acela să fie ca și cetățile pe care DOMNUL le‑a distrus fără milă! Să audă strigăt dimineața și strigăte de război la amiază! 17 Căci nu m‑a omorât în pântecul mamei, ca să‑mi fi fost ea mormântul și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie. 18 De ce am ieșit din pântec, ca să văd necaz și durere și să‑mi sfârșesc zilele în rușine?

nuBibeln

1 När prästen Pashchur, Immers son, som var föreståndare i HERRENS hus, hörde Jeremia profetera detta, 2 lät han prygla profeten Jeremia och satte honom sedan i stocken vid Övre Benjaminsporten till HERRENS hus. 3 När Pashchur följande dag släppte loss Jeremia ur stocken, sa Jeremia till honom: ”HERREN kallar dig inte Pashchur utan Magor Missaviv^[1]. 4 För så säger HERREN: ’Jag ska göra dig till skräck för dig själv och för alla dina vänner. Du kommer att få se dem falla för sina fienders svärd. Jag ska överlämna hela Juda till kungen av Babylonien, och han ska föra dem bort till Babylonien och döda dem med svärd. 5 Denna stads alla rikedomar, all egendom och alla dyrbarheter och Judas kungars alla skatter ska jag ge i deras fienders hand. De ska ta det som byte och föra bort det till Babylon. 6 Och själv ska du, Pashchur, och alla som bor i ditt hus hamna i fångenskap. Du ska komma till Babylon, och där ska du dö och begravas, du och alla dina vänner som du har profeterat lögn för.’ ”

Jeremias klagan

7 HERRE, du lurade mig, och jag lät mig luras. Du var för stark för mig, du besegrade mig. Jag har blivit till ständigt åtlöje, alla hånar mig. 8 För varje gång jag ska säga något måste jag ropa och skrika om våld och förstörelse. HERRENS ord har gjort att jag ständigt utsatts för spe och hån. 9 Men när jag tänker: ”Jag ska inte tänka på honom och inte mer tala i hans namn,” då blir det som om det brann en eld inom mig, instängd i mitt innersta. Jag försöker stå emot, men jag kan inte. 10 Jag hör många viska: ”Skräck från alla håll, ange honom! Vi ska ange honom.” Alla som stått mig nära väntar på att jag ska falla. ”Kanske kommer han att låta sig luras, så att vi får övertaget och kan få vår hämnd på honom.” 11 Men HERREN står vid min sida som en stark stridsman. Därför ska mina förföljare komma på fall. De kan inte besegra mig. De kommer att skämmas och bli utan framgång, förödmjukade för all framtid så att det aldrig ska glömmas. 12 Härskarornas HERRE, du som prövar den rättfärdige, du som ser hjärta och sinne, låt mig få se dig ta hämnd på dem! Jag har överlämnat min sak åt dig. 13 Sjung till HERRENS ära, prisa HERREN! Han räddar den fattige ur de ondas hand. 14 Förbannad den dag då jag föddes! Låt inte den dag bli välsignad då min mor födde mig! 15 Förbannad den man som meddelade min far nyheten att han fått en son, och gjorde honom så glad. 16 Låt det gå den mannen på samma sätt som det gick de städer som HERREN ödelade utan förbarmande. Låt honom få höra klagan på morgonen och stridsrop vid middagstid, 17 därför att han inte dödade mig i moderlivet, så att min mor hade fått bli min grav och hennes livmoder havande för alltid. 18 Varför blev jag någonsin född, för att se elände och sorg och sluta mina dagar i skam?